Educația prin lume (XXX)

Cele mai importante 10 studii educaționale din 2023, conform Edutopia, au fost publicate săptămâna trecută pe sit-ul publicației. Am selectat patru dintre ele.

 

  1. SCĂDEREA ACTIVITĂȚII INDEPENDENTE DUCE LA SCĂDEREA BUNĂSTĂRII MENTALE A COPIILOR

Jocurile riscante și activitățile nesupravegheate în aer liber, care ar putea “proteja împotriva dezvoltării fobiilor” și reduce “anxietatea viitoare prin creșterea încrederii persoanei în faptul că poate face față în mod eficient situațiilor de urgență”, sunt adesea dezaprobate de către mulți părinți sau profesori. Această perspectivă este controversată deoarece zeci de studii sugerează că fericirea în copilărie, și apoi mai târziu în adolescență, este determinată de sentimente interne de “autonomie, competență și relaționare”, iar jocul independent, munca cu un scop și rolurile importante în clase și familii sunt forme timpurii și vitale de “practică” a lumii reale.

https://www.jpeds.com/article/S0022-3476(23)00111-7/fulltext

 

 

  1. INSTRUIREA DIRECTĂ ȘI ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE INVESTIGAȚIE SUNT COMPLEMENTARE

Ar trebui ca profesorii să folosească instruirea directă sau să opteze pentru învățarea bazată pe investigație?

Cercetătorii care au efectuat studiul publicat în „Science direct” în luna mai, anul acesta au concluzionat că

  • Metodele bazate pe investigație sunt în general eficiente pentru dobândirea de cunoștințe conceptuale.
  • Elevii trebuie să aibă cunoștințe prealabile adecvate pentru a beneficia de învățarea prin investigație.
  • Metodele bazate pe investigație oferă, de obicei, elevilor un eșafodaj inițial.
  • Numeroși factori contextuali determină succesul unei abordări educaționale.
  • O combinație inteligentă de instruire directă și investigație este adesea cea mai eficientă abordare a predării-învățării.

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1747938X23000295?via%3Dihub

 

  1. IMPORTANȚA PROGRAMELOR “ Învățarea socială și emoțională (SEL)” ESTE DIN NOU CONFIRMATĂ

Cercetătorul Joseph Durlak, care a pus învățarea socială și emoțională pe hartă cu studiul său din 2011, cel care a concluzionat că programele SEL au sporit performanța academică cu 11 puncte procentuale, s-a întors în 2023 lucrând cu o nouă echipă dar cu o misiune similară.

Grupul tocmai a publicat o meta-analiză cuprinzătoare care a analizat un număr impresionant de 424 de studii care au implicat peste o jumătate de milion de elevi G-12, analizând programele SEL din școli și strategii precum „mindfulness”(conștientizare), abilități interpersonale, managementul clasei și inteligența emoțională. Constatările: Elevii care au participat la astfel de programe au experimentat “o îmbunătățire a rezultatelor școlare, a climatului școlar, a funcționării școlare, a abilităților emoționale sociale, a atitudinilor și a comportamentelor prosociale și civice”, au concluzionat cercetătorii.

SEL a rămas un motor puternic al unei culturi mai bune și al rezultatelor elevilor în anii de gimnaziu și de liceu, ceea ce ne amintește că nu există un punct limită pentru a construi relații, a preda empatie și a face școlile incluzive și primitoare.

În timp ce politicienii continuă să alimenteze controversele pe această temă, există de fapt un sprijin larg pentru SEL, atâta timp cât acesta este legat de rezultate școlare mai bune. Un sondaj al Institutului Thomas B. Fordham din 2021 a arătat că părinții au reacționat negativ la instruirea în clasă etichetată drept “învățare socială și emoțională”, dar au fost favorabili atunci când a fost adăugată o singură clauză – denumirea de “învățare social-emoțională și academică” a schimbat situația și a asigurat implicarea părinților.

https://srcd.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/cdev.13968

 

 

  1. MAI MULTE DOVEZI PENTRU A TRECE DINCOLO DE…. “GĂSIREA IDEII PRINCIPALE”

În Statele Unite, predarea înțelegerii lecturii a oscilat între abordări bazate pe abilități și abordări bazate pe cunoștințe. În 2019, lucrurile păreau să ajungă la un punct culminant: În timp ce programele de lectură au continuat să pună accentul pe abilitățile transferabile, cum ar fi “găsirea ideii principale” sau “formularea de deducții”, autoarea Natalie Wexler a publicat The Knowledge Gap, o respingere  a metodelor bazate pe abilități, iar un studiu de amploare din 2020 al Institutului Thomas B. Fordham a fost de acord, observând că “expunerea copiilor la un conținut bogat în materie de educație civică, istorie și drept” a condus la îmbuntățirea  lecturii mai eficient decât abordările bazate pe abilități.

Acum, o pereche de studii noi, de înaltă calitate – cu cercetători de top și cuprinzând peste 5.000 de elevi din 39 de școli – pare să pună punct unui efort de zeci de ani de a împinge cunoștințele de bază în prim-planul instruirii la lectură.

În cadrul unui studiu realizat la Harvard, 3.000 de elevi din clasele primare au participat la un program de alfabetizare de un an de zile axat pe domeniile “bogate în cunoștințe” ale studiilor sociale și ale științelor, explorând, de exemplu, metodele utilizate pentru a studia evenimentele din trecut sau investigând modul în care animalele evoluează pentru a supraviețui în diferite habitate. În comparație cu omologii lor din clasele obișnuite, elevii cu “cunoștințe bogate” au obținut scoruri cu 18% mai mari la capitolul înțelegere generală a lecturii. Cercetătorii au explicat că cunoștințele de bază acționează ca un eșafodaj, ajutându-i pe elevi “să conecteze noile învățături la o schemă generală și să-și transfere cunoștințele la subiecte conexe”.

În alt studiu, o echipă de cercetători, printre care se numără experții de marcă David Grissmer, Daniel Willingham și Chris Hulleman, a examinat impactul programului “Core Knowledge” asupra a 2.310 elevi din nouă școli charter din Colorado de la grădiniță până în clasa a șasea. Abordarea a îmbunătățit scorurile la citire cu 16 puncte procentuale iar dacă ar fi implementată la nivel național, au calculat cercetătorii, ar putea să-i propulseze pe elevii americani de pe locul 15 pe locul cinci la testele internaționale de citire.

 

Pendulul este în mișcare, dar cercetătorii avertizează împotriva unei abordări excesive: Se pare că există “două procese cognitive distincte, dar complementare, implicate în dezvoltare și învățare: “dezvoltarea abilităților” și “acumularea de cunoștințe””, au precizat ei. Este posibil ca echilibrul să fie dezechilibrat, dar pentru a dezvolta cititori competenți, aveți nevoie de ambele.

https://psycnet.apa.org/doiLanding?doi=10.1037%2Fedu0000751

 

 

 

Edutopia

https://www.edutopia.org/article/10-most-significant-education-studies-2023

 

 

 

Evaluări ipsative (ale progresului elevului)

Într-o curajoasă și foarte inovativă lucrare “ Evaluarea ipsativă, motivația prin notarea progresului” (Ipsative Assessment Motivation through Marking Progress), (2014), Gwyneth Hughes a lansat  ideea evaluărilor “ipsative”, evaluări ce au ca scop măsurarea progresului. Pornind de la premisa că evaluările asa cum sunt ele acum în școli reprezintă forme diverse ale factorilor externi celui ce învață si că, istoric, evaluările au fost și sunt competitive din cauza faptului că  scopul evaluării este “selecția socială”, autoarea sugerează schimbarea atenției, sau cel puțin diminuarea ei de la evaluările sumative de tip clasic în care toți elevii sunt comparați funcție de anumite standarde și implicit comparați între ei, neținându-se cont de punctul de plecare, către evaluări care să măsoare progresul.

Aceste evaluări ale progresului învățării   pot motiva  toți elevii, nu doar pe cei care iau note bune în general deoarece prin ele se consideră că progresul de învățare este o măsură a distanței parcurse între două sau mai multe puncte într-un program de învățare. Din acest motiv ele pot chiar fi utilizate pentru evaluări sumative. In general, aceasta abordare se potrivește foarte bine cu ceea ce este cunoscut ca fiind “growing mindset”, o stare mentală și emoțională întru care elevul este conștient că poate progresa și are încredere în  el că o poate face.

 

Cateva exemple:

  • Un test gen extemporal în septembrie-octombrie și același test repetat la 1-2 luni (primul test este corectat cu feedback și sfaturi pentru imbunatățire; la al doilea test se măsoară doar progresul de la primul și felul în care elevul a demonstrat explicit, inclusiv prin auto-reflecție ce a folosit din sugestiile date. Mai concret, cerințele pot fi de genul:
    • Indicați ce feedback ați primit la  evaluarea precedenta cu referire directă la cum vă puteți îmbunătăți
    • Indicați ce feedback ați primit pentru “ciorna”/”draft-ul” la această evaluare în ceea ce privește cum vă puteți îmbunătăți
    • Comentați despre – în ce măsură credeți că ați răspuns la feedback
  • Citirea și discutarea unui text sau scrierea unuia după care urmează o testare. Apoi un alt text similar vizându-se aceleași competențe este folosit pentru test la cateva saptamani. Se măsoară doar progresul.
  • Studii de caz și întrebări de gândire critică. Se repetă întocmai întrebările și scenariile. Testul se administrează la cateva luni distanța după ce au fost predate explicit elemente de gandire critica.

 

Pe primul l-am folosit  la clasă (mai ales la liceu) atunci când le dau elevilor feedback detaliat despre cum se pot îmbunătăți după o anumită evaluare sumativa majoră (sa zicem o teza din 2-3 capitole sau unități de învățare) și la 1-2 luni distanță, un nou test ce vizează aceleași competențe dar din capitole diferite. Astfel ei trebuie sa comenteze la sfarsitul tezei despre ce și cum au folosit din feedback-ul precedent. Cunoașterea conținuturilor este evaluată separat.

 

Pe al doilea l-am folosit la nivel de școală acum câțiva ani când ne-am mobilizat cu toții să-i învățăm pe copii sa structureze  corect paragrafe căci rezultatele de la testarea națională (din clasa a VII-a la Sydney) nu fuseseră prea încurajatoare la acest aspect. Toți profesorii la toate materiile, odată pe trimestru (aveam patru trimestre) au predat o lecție în care au cerut elevilor să scrie corect un paragraf despre ceea ce studiau sau învățau atunci (de exemplu un studiu de caz sau un articol despre o descoperire științifică sau un eveniment istoric etc). Apoi în aceeași zi i-am testat pe toți cu cerința de a scrie un mini eseu argumentativ (200 cuvinte) care sa fie structurat corect: introducere, paragraful 1, paragraful 2, concluzie/încheiere. Bineînțeles că a fost foarte mult de corectat (cam 150 de lucrări) însă s-au găsit resurse pentru a plăti o doamna profesoara de engleza sa o faca. A meritat efortul căci la doi ani după asta când elevii respectivi au fost testati national in clasa a IX-a progresul a fost evident fata de unde erau în urma cu doi ani  și fata de evolutia așteptată datorită progresului natural în cei doi ani de școală (rezultatele au fost comparate cu ale altor elevi din alte școli care avusesera rezultate asemănătoare în clasa a VII-a). Aceste comparații veneau din analizele celor ce se ocupau de testările naționale (deci nu aveau numele copiilor de la alte școli și nici numele școlilor) iar interpretările și analizele le-am făcut noi.

 

Pe cel din urmă, studiile de caz, l-am folosit la clasa la începutul și sfârșitul anului după lecțiile de Filosofie pentru copii unde am administrat  20 de intrebari dintr-un  test de gândire critică (CTT). Bineînțeles că pot fi și alți factori care influențează gândirea critică dincolo de lecțiile de p4c (filosofie pentru copii)  dar când grupul “țintă” are cu 12% rezultate mai bune decât cel “control” asta chiar în primul an de pandemie, se poate spune ca un anumit progres s-a făcut datorită programului respectiv.

 

Un studiu de caz prezentat în detaliu de Gwyneth Hughes și colaboratorii săi  se referă la introducerea a unui criteriu de evaluare ipsativă, acela “ de a demonstra creșterea capacității de a folosi tehnologia informațională în procesul de învățare”  într-o evaluarea sumativă ca unul dintre cele 4 criterii de evaluare. Se sugerează că un feedback “ipsativ” contribuie cel puțin la fel de mult la progresul învățării până a-l înlocui ca valoare pe cel al simplelor cuvinte de laudă pentru respectivul progres. Cu alte cuvinte a-i spune elevului că a progresat și laudându-l pentru asta ajută mai puțin la învățare decât de a-i da feedback concret asupra căruia el/ea reflectează explicit. Dat fiind faptul că au marele avantaj de a avea puncte diferite de plecare pentru fiecare elev, evaluarile ipsative pot reprezenta mijloace foarte eficace de a crește motivația și disponibilitățile pentru învățare.

Copilul simte că poate, învață să observe corelația dintre muncă și progres și își dezvoltă capacitatea de reflecție ce urmează a fi folosită pentru stabilirea țelurilor pe viitor.

Evaluări formative de folosit la clasă

 

  • “Bilete de ieșire” (“Exit tickets”): la sfârșitul lecției elevul scrie pe o bucățică  de hârtie, stick-up etc, un lucru pe care l-a învățat, unul care i s-a părut dificil și unul pe care ar dori să-l înțeleagă mai bine. Li se acordă 3-5 min la sfârșitul lecției pentru asta.
  • Jurnal de reflecție:  Un fel de extensie a “Biletelor de ieșire” însă cu accentul pe auto-analiză “metacogniție”. De exemplu, acest jurnal poate fi un caiet în care 1-2 pe luna (o dată pe săptămâna ar fi ideal) elevii își analizează învățarea fie a unui concept, fie a rezultatelor de la un examen, fie o lucrare practică, fie o excursie, etc. Ghidul posibilelor puncte de reflecție, ghid ce sub formă unei pagini este lipit pe prima pagină a jurnalului și poate conține întrebări ajutătoare precum cele din anexe.
  • Două  Flori și-o Buruiană –  Este o altă variantă a biletelor de ieșire. Se aplică cel mai bine la sfârșitul unei unități de învățare sau a unui capitol mai important; durata 10-15 minute. Sună cam așa: “pe scurt, descrieți două aspecte ale  învățării sau două concepte care vi s-au părut interesante și unul care nu v-a plăcut”. (mai clar, care v-au plăcut și care nu și ..de ce?)
  • 1-2-4-clasă

Se dă o sarcină de lucru de explorare/mini-cercetare. De exemplu, analiza contribuției unui om de știință la dezvoltarea istoriei teoriei atomice. Individual, fiecare elev caută o serie de informații (după o structura stabilită de profesor) despre personalitatea respectivă. Apoi, în perechi își împărtășesc unul altuia oral și iau notițe despre celălalt om de știință. Apoi se combină câte două perechi și fiecare grup de 4 va avea câte 4 personalități. Apoi se prezintă clasei în powerpoint sau similar cele aflate, oral cu doar ceva notițe. Prezentatorul NU poate prezenta personalitatea sau subiectul studiat independent inițial, deci trebuie să fie atenți unii la ceilalți. Se poate adapta la tot felul de teme de mini-cercetare. Pe parcurs elevii primesc feedback oral individual iar la sfârșit urmează o discuție cu clasa și se compilează într-un document comun toate cele studiate pentru ca toți să aibă acces la toate informațiile.

  • 3 rezumate

Elevii sunt deja obișnuiți cu mesaje/analize scurte astfel asta poate fi exploatată în folosul învățării. Se poate face în caiet, pe laptop sau chiar  pe twitter. Se evaluează capacitatea de sinteză și de generalizare.

De exemplu, pentru un capitol, studiu de caz sau articol citit sau studiat li se cere elevilor să facă mai întâi un rezumat de 100 de cuvinte, apoi să extragă esențialul în 50 de cuvinte iar în final rezumatul cel mai scurt de vreo 20 de cuvinte. Se colecteaza răspunsurile si se da feedback explicit fiecăruia.

  • 4 colțuri

Foarte bune pentru recapitulare de teste/întrebări-grilă (fiecare colț trebuie să argumenteze alegerea) sau discutarea opiniilor sau a unor alegeri. La întrebările grilă, întrebarea se pune pe ecran sau li se citește iar ei  se deplasează fizic în colțul cu litera corespunzătoare răspunsului pe care îl consideră corect. Apoi, din fiecare grup profesorul numește pe cineva să argumenteze alegerea. După aceea li se da șansa  să își schimbe opțiunea și abia la sfârșit li se dă răspunsul corect.

La discutarea unor opinii colțurile vor fi identificate cu: foarte de acord, de acord, total împotriva și  împotrivă. La fel, fiecare colț argumentează și apoi își pot schimba alegerile/opiniile. De cele mai multe ori pentru acest gen de activități nu este un singur răspuns corect. Feedback-ul este evident din discuții si nu este “intruziv” fiecare se gândește, re-găndeste sau răzgândește urmarindu-si validitatea răspunsurilor.