O sugestie de abordare coerentă pentru dezvoltarea competențelor absolvenților

Pentru a crea o planificare curriculară națională este important să urmăm o succesiune logică care să răspundă nevoilor educaționale și să asigure coerența și echitatea în procesul de învățare-predare. Iată o posibilă ordine a etapelor, alături de unele explicații/motivații pentru fiecare:

  1. Filosofia educațională (rolul școlii în societatea românească contemporană și alegerea paradigmei educaționale)
    Definirea filosofiei educaționale este esențială pentru a stabili cum va funcționa școala în contextul societății românești actuale. Alegerea unei paradigme educaționale (esentialism, progresivism, tradiționalism etc.) sau a unei combinații motivate de valori influențează profund toate celelalte aspecte ale sistemului educațional, inclusiv structura programelor și metodele de predare și evaluare.
  2. Competențele ( aliniate cu cele din profilul absolventului de clasa a XII-a/liceu)
    După stabilirea filosofiei educaționale, este necesar să definim competențele esențiale pe care absolventul de liceu trebuie să le dobândească. Aceste competențe vor ghida selecția materiilor – trunchiul comun si cele la alegere, metodele de predare și evaluare. Competențele trebuie să fie corelate cu scopul educațional stabilit în pasul anterior.
  3. Care materii ar urma sa fie finalizate cu examen sau nu, pentru fiecare competență sau grupuri de competente
    Din moment ce ce competențele sunt definite, trebuie stabilit ce materii vor contribui la formarea acestora. Este necesar să se decidă dacă fiecare materie va fi evaluată printr-un examen final sau nu, în funcție de relevanța sa în atingerea competențelor. Unele materii vor necesita examene de bacalaureat, în timp ce altele ar putea să fie evaluate continuu prin portofoliu sau teste pe parcursul anului.
  4. Câte ore de curs pe zi ar fi necesare (și realiste)           În acest pas se stabilesc resursele și timpul disponibil pentru fiecare materie. Orele de predare trebuie să fie repartizate eficient astfel încât să se asigure o dezvoltare echilibrată a competențelor, ținând cont de numărul total de ore pe care elevii le pot dedica studiului într-o zi.
  1. Se pot atinge competențele prin materii independente?
    Este important să analizăm dacă fiecare materie poate contribui în mod independent la dezvoltarea competențelor sau dacă sunt necesare abordări interdisciplinare. Unele competențe pot fi atinse printr-o materie specifică, dar altele necesită o abordare mai largă, care integrează mai multe domenii.
  2. Este nevoie de materii interdisciplinare? Pentru ce competențe?
    Dacă se consideră că anumite competențe nu pot fi dezvoltate eficient printr-o singură disciplină, atunci vor trebui introduse materii interdisciplinare. De exemplu, competențele care implică gândirea critică si analitică sau abilități de rezolvare a problemelor ar putea beneficia de pe urma unui curriculum care combină matematica, științele sociale, științele  naturii etc.
  3. Gradul de dificultate și echitatea în evaluare
    Este important să stabilim gradul de dificultate al materiei și modul în care acesta va fi cuantificat, astfel încât să se asigure echitatea la stabilirea mediilor finale si/sau admiterea pentru facultate. Materiile cu un grad mai mare de dificultate trebuie să fie echilibrate astfel încât toate materiile care contează pentru diploma de bacalaureat sau pentru admiterea la universitate să aibă un nivel echitabil de evaluare. Această etapă este complicată și necesită rabdare, dar se pot găsi soluții.
  4. Ar trebui ca universitățile să anunțe materii obligatorii pentru admiterea la anumite programe?
    Universitățile ar trebui să clarifice din timp ce materii sunt esențiale pentru admiterea  la anumie specializări, pentru a ajuta elevii să se pregătească adecvat. De exemplu, pentru Medicină ar putea fi obligatorii biologia și chimia, iar pentru Inginerie, fizica și matematica avansată.
  5. Programele și tipurile de evaluare sa fie concepute astfel încât să se poată urmări dezvoltarea competențelor
    În final, este important să definim programele educaționale și tipurile de evaluare care vor fi folosite pentru a măsura progresul elevilor. Aceste evaluări trebuie să fie corelate cu competențele dorite și să permită o urmărire continuă a dezvoltării acestora.

Această ordine logică ajută la asigurarea unui cadru educațional coerent, în care fiecare decizie curriculară este ghidată de un scop mai larg: dezvoltarea competențelor esențiale pentru viața personală, profesională și socială a elevilor.

Raționamentul Tyler – O posibilă cale de a corela logic și echitabil planurile cadru cu programele

1. Ce obiective educaționale ar trebui să încerce școala să atingă? (Definiți obiectivele de învățare adecvate)

2. Cum pot fi selectate experiențele de învățare care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Includeți experiențele de învățare utile)

3. Cum pot fi organizate experiențele de învățare pentru o predare eficientă? (Organizați procesele de învățare pentru a le îmbunătăți efectul)

4. Cum poate fi evaluată eficiența experiențelor de învățare? (Evaluați procesul și regândiți domeniile care nu au fost eficiente)

 

Educația preuniversitară 2025 și după – Zece întrebări pentru noul ministru

 

  1. Care este filosofia educației ce stă la baza configurării politicilor si strategiilor pentru educație în viziunea dumneavoastră. Vă rugăm să fiți concret cu nume, terminologii și direcții de acțiune.
  2. Care ar fi trei posibile și necesare schimbări ale activității de predare-învățare care ar trebui implementate (și cum) prioritar?
  3. Aproximativ cam până la ce dată (lună, an) în toate școlile din Romania se va învăța într-un singur schimb?
  4. Ce număr de profesori și când își vor începe treaba, considerați că este necesar să fie angajați pentru a susține efectiv la clasă politicile de integrare a copiilor cu nevoi speciale?
  5. Care sunt pașii concreți pe care vi-i asumați pentru depolitizarea inspectoratelor și restructurarea acestor instituții spre folosul elevilor și al profesorilor?
  6. Considerați că trebuie acționat cumva pentru a nu mai fi examene cu miza mare (evaluarea naționala din clasa a VIII-a ca mod de selecție a liceului) in timpul învățământului obligatoriu? Daca da, cum? Dacă nu, ce justificare pedagogica-educațională aveți pentru asta?
  7. Vi se pare logic să existe un examen pe care să îl poți lua cu notă chiar maximă dar să nu folosească scopului pentru care a fost creat? (eg. Titularizare) Daca da, explicați, Dacă nu, ce se poate face?
  8. Considerați că noii profesori de gimnaziu și liceu ar trebui să aibă două calificări? Dacă da, până când va deveni asta o obligație. Dacă nu, ce ne facem cu situația când Romania se confruntă cu criza de profesori (în special științe și matematică)?
  9. Ce planuri concrete aveți pentru a îmbunătăți relația dintre părinți și profesori pe principii de respect reciproc?
  10. Colaborarea între profesori este una dintre cele mai eficiente strategii (cu zeci de studii și meta studii și cărți ce demonstrează asta) de îmbunătățire atât a rezultatelor elevilor cât și a dezvoltării profesionale a profesorilor. Cum veți încerca, concret, să adresați această problemă când în Romania majoritatea profesorilor nu stau în școală decât atâta timp cât au ore?

Ce (te) faci când te confrunți cu probleme severe de comportament ale unor elevi?

Ce (te) faci când te confrunți cu probleme severe de comportament ale unor elevi?

Neștiind ce studii și analize au stat la baza propunerilor ministerului am căutat prin ce s-a publicat și am ales câteva dintre foarte puținele studii existente precum și o cameră a elevilor “student room” unde elevii discută eficiența sau lipsa unor astfel de măsuri. La sfârșit am adăugat câteva observații din experiența mea.

 

Studiul A (SUA)

Studiul a analizat modul în care 314 elevi americani din clasele a III-a – a VIII-a (8-14 ani) dintr-o școală au răspuns la detenții/rețineri, suspendări și alte sancțiuni (Atkins et al., 2002). Cercetătorii au identificat trei grupuri:

Grupul 1 nu a primit nicio sancțiune în tot anul (117 elevi)

Grupul 2 a primit sancțiuni în toamnă, dar niciuna în primăvară (62 de elevi)

Grupul 3 a primit sancțiuni în toamnă și în primăvară (75 de elevi)

 

Concluzii

Sancțiunile funcționează pentru unii elevi. Acestea au mai multe șanse de a funcționa dacă sunt imediate, cu aplicare, semnificative și administrate cu atenție.

Sancțiunile nu funcționează pentru unii elevi. Dacă trei rețineri nu au produs nicio schimbare trebuie să facem altceva care să ducă la o îmbunătățire reală a comportamentului și a obiceiurilor.

Sancțiunile arată întregii comunități ce este acceptabil: sancționarea comportamentului inadecvat rămâne importantă, chiar dacă nu ne așteptăm ca individul să beneficieze.

 

https://improvingteaching.co.uk/2020/03/01/when-do-detentions-work/

 

 

 

 

Studiul B (SUA)

Ce alternative la detenție, suspendare sau exmatriculare a elevului ar putea fi folosite și care ar fi mai eficiente? Câteva dintre opțiuni ar include detenția/reținerea la prânz/pauza mare, planuri individuale de comportament școlar și alte programe pentru a reduce detențiile.  Acest articol urmărește istoricul detenției, efectele asupra elevilor și diferitele opțiuni în locul detenției “tradiționale” ca pedeapsă.

 

https://nwcommons.nwciowa.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1069&context=education_masters

 

Studiul C (Finlanda)

Deși detenția este una dintre cele mai populare metode de pedeapsă în școli, ea este

întâmpinată cu tot mai multe critici ca intervenție educațională. Puține studii au

explorat utilizarea sa până în prezent; prin urmare, studiul  pilot a fost planificat pentru a sonda popularitatea detenției. Prin analizarea unui eșantion reprezentativ de

profesori (N = 2 276) din Finlanda la nivelurile de învățământ 1-9, s-a constatat că 30 % dintre profesorii finlandezi de folosesc în mod regulat această pedeapsă. Au fost observate diferențe de utilizare între sex, vârstă și categorie de profesori.

 

Studiul de față a indicat că profesorii mai tineri au fost cei mai frecvenți utilizatori

ai detenției, în timp ce profesorii mai în vârstă au folosit-o mai rar. Rezultatele acestui studiu nu au clarificat motivele pentru care a fost așa.

Pe măsură ce acceptarea celor mai severe forme de pedeapsă în educație scade,

poate fi de așteptat ca numărul școlilor și al profesorilor care vor utiliza detenția să

să scadă în viitor. Formele mai blânde de pedeapsă, cum ar fi o pauză afară din clasă sub supraveghere de scurtă durată, sunt mai puțin problematice și s-au dovedit a fi eficiente atunci când sunt utilizate corect.

În crearea unei abordări comune la nivelul întregii școli a problemelor de comportament, directorii școlilor trebuie să joace un rol central ca agenți de schimbare.

https://www.researchgate.net/publication/319242621_European_Journal_of_Education_Studies_SCHOOL_DETENTION_IN_FINLAND_A_PILOT_STUDY/link/599d5889a6fdcc5003506109/download?_tp=eyJjb250ZXh0Ijp7ImZpcnN0UGFnZSI6InB1YmxpY2F0aW9uIiwicGFnZSI6InB1YmxpY2F0aW9uIn19

 

 

Camera elevului – Chat

https://www.thestudentroom.co.uk/showthread.php?t=6893158

 

 

Pentru că am lucrat mulți ani cu sisteme de detenție pentru comportamentul neadecvat al elevilor, sisteme ce au inclus statul după școală, statul izolat în pauze sau chiar aducerea pentru 2 ore sâmbăta la școală, îmi permit să împărtășesc din această experiență câte ceva.

Două precizări mai întâi:

 

  • Cel mai bun tratament este prevenția. O școală care nu are așa ceva bine pus la punct (aici sunt foarte importante rolul consilierilor și pregătirea în ale psihologiei școlare a tuturor profesorilor) nu va putea rezolva problemele de comportament doar prin pedepse.
  • Ministerul nu folosește in documentul scos către dezbatere termenul de “detenție”. Expresia este uzitată (în scădere însă) în țările de limbă engleză.

Deci,

  1. Este necesar să existe un sistem de reguli și proceduri în școală urmate de toți profesorii astfel încât pentru același act de indisciplină să urmeze aceeași consecință.
  2. Sistemul de consecințe trebuie să fie progresiv.
  3. Părinții trebuie să fie informați despre măsurile luate (de aceea este necesar ca ei să fie informați de la începutul anului în legătură cu procedurile, regulile și consecințele aferente).
  4. „Detenția” să fie administrată/supraveheata prin rotație de către liderii școlii împreună cu profesorii, nu doar de către profesori.
  5. Există posibilitatea reală ca sistemul să fie abuzat de profesorii cărora le este greu să controleze clasa și care aruncă responsabilitatea altora înainte de a încerca să rezolve situațiile. Timp de un an am măsurat asta la una dintre școlile unde am lucrat.
  6. Conducerile școlilor trebuie să își asume rezolvarea cazurilor grave fără a reîntoarce problema la clasă de unde profesorii o iau de la început.
  7. Nu este corect față de elevii cu comportament regulamentar să piardă din învățare fiindcă alții deranjează constant ora.
  8. Cele mai eficiente detenții sunt cele în care se ia din timpul liber al elevului (pauza sau după-amiaza) nu cele din timpul efectiv de școală/învățare. Unii vor acționa în așa fel încât să fie dați afară de la orele pe care nu le agreează sau de la profesorii de care nu le place.
  9. Făcutul temelor sau lectura suplimentara nu trebuie să reprezinte o pedeapsa pentru un elev, se dă un mesaj greșit despre teme și lecturi. A sta in liniște totală timp de o oră însă e ceva care îi face să se gândească dacă mai doresc să treacă prin această experiență.
  10. Scoaterea de la oră implică o logistică complicată și în plus adaugă la rămânerea în urmă a celui pedepsit. Mai eficiente sunt perioadele de ..reflecție din pauze sau statul după ore a cărui supraveghere trebuie însă reglementată la nivel de școală iarăși cu logistica sa.