Nu de puține ori copiii ne șochează cu întrebările lor, ingenue și adânci în același timp, pentru că țintesc teme general umane, de la misterul și sensul vieții, pînă la identitate, scopul a tot ce ne înconjoară, și alte câte’n luna și’n stele. Poate pentru că întrebările lor nu au balastul inhibițiilor, suntem tentați să îi numim filozofi de o dezinvoltă naturalețe.
Dezvoltarea dragostei pentru înțelepciune la copii, “philosophy for children” în formularea englezească, pornește din speranța că încă din primii ani de școală, gândirea critică și analitică ar putea transformă sălile de clasă din locul unde copiii vin să afle răspunsuri corecte, sau soluții exacte, într-un loc unde întrebările, incertitudinile, dilemele, sunt binevenite. În viața de zi cu zi, atât la clasa, dar nu numai, de foarte multe ori întrebările și procesele de gândire, ce necesită analize și perspective complexe, sunt mai importante decât ajungerea la un răspuns final. Călătoria este cel puțin la fel de importantă ca și destinația. A-i antrena și implica pe elevi în a prinde drag de gândi cu capul lor înseamnă, printre altele, a-i pregăti să pună întrebări si a-i stimula să caute răspunsuri, pe care apoi să le poată evalua bazându-se pe logică și analiză. În acest fel, ei vor ajunge să aprecieze varietatea perspectivelor din care se poate aborda orice tema. Astfel se poate ajunge la înțelegerea altor viziuni asupra lumii, a comunitatatii, a clasei, a grupului.
Una dintre principalele provocări ale educației contemporane este ca elevii să învețe să gândească. Doar prin capacitatea de a gândi singuri vor putea noile generații să fie pregătite pentru o societate dinamică, flexibilă, aflată într-o schimbare continuă. Toți ne dorim că elevii și copiii noștri să fie capabili de a înțelege ce se întâmplă în jurul lor: fenomene, relații, cauze-efecte, consecințe, implicății. A “înțelege” este un rezultat al lui a “gândi”. Nu se poate înțelege ceva dacă nu gândești. Abilitățile și procesele de gândire pot fi predate explicit și în diverse contexte. Pentru că acest lucru să se întîmple este necesar să se creeze oportunitati si contexte, cât mai multe și cât mai dese, unde copiii să exerseze diverse modalități de gândire și apoi să poată reflectă asupra lor. Acest lucru este posibil atât la școală, cu elevii, dar și acasă, cu proprii copii.
În excelenta carte, de altfel plină de planuri de lecții detaliate, „Philosophy în Education” (2016), Jane Mohrs Lone și Michael D. Burroughs (p. 26) afirmă că:
„Orice profesor va fi de acord că elevii și copiii în general, au un sentiment înnăscut de a se minuna și a se întreba, sentiment ce ar trebui cultivat, instruit și dezvoltat. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne asigurăm că elevii dobândesc logică, analiză critică și abilități de gândire divergentă. Una dintre schimbările majore în procesul de a deveni adult este de a da sens lumii și locului individului în ea. Când îi încurajăm pe copii să se întrebe și să pună la îndoială diverse premize, îi încurajăm să dezvolte competență în raționament și gândire și îi ajutăm să dezvolte o curiozitate continuă pentru mistere profunde ale viețîi”;
„ cultivarea capacitățîi filozofice a copiilor le sporește acestora abilitățile de raționament și gândire creativă de care au nevoie pentru a da un sens lucrurilor și proceselor ce-i înconjoară. Întrebandu-se de timpuriu despre lume îi poate conduce mai târziu către întrebări semnificative și importante despre viață. Accentul filosofiei pe chestionare și gândire critică și creativă facilitează abilitățile copiilor de a dobândi instrumentele de care au nevoie pentru a deveni independenți în gândire și învățare”
Cum orice exercițiu filozofic capătă relevanță în contextul valorilor general umane, am decis ca, la școala unde lucrez (clasele 0-12), să introducem un program pilot la clasa a 3-a, apoi extins la clasele a II-a, a IV-a, a V-a și VIII-a, în care să predăm (sau mai degrabă să organizăm activități de învățare la clasa) simultan abilități de gândire și valori. Am folosit o metodologie adaptată după structura programelor de „Filosofie pentru copii”. Astfel, printr-o abordare colaborativă de predare-învățare, am transformat sala de clasă într-o comunitate ce întreabă și se întreabă încearcând să afle răspunsuri. Accentul a fost pus pe dezvoltarea abilităților de gândire, a abilităților cognitive și sociale și a dispozițiilor de învățare. Am fost încurajați să începem acest proiect de un studiu ce a analizat impactul programelor de Filozofie pentru copii asupra progreselor școlare ale elevilor care au beneficiat de aceste programe. Acest studiu, intitulat: „Dezvoltarea și evaluarea abilităților de gândire pentru bacalaureatul internațional”, a fost realizat de Schwartz și McGuiness (2014).
Programul pilotat de noi a avut 10 lecții structurate similar. Lecțiile au început cu prezentarea unui stimul care a luat forma unei povești, a unor imagini sau a unui videoclip scurt. După parcurgerea acestuia, elevii și-au împărtășit gândurile și au formulat întrebări. Nu trebuie niciodata subestimată importanța dezvoltării la copii a capacităților de a pune întrebări. Don Rothstein și Luz Santana, în cartea lor „ Fă doar o schimbare”(2014) sugerează că daca ar fi sa putem face doar o schimbare in pedagogia de zi cu zu, această unică schimbare ar fi aceea de a-i învăța pe copii să pună întrebări. Ei argumentează că exercițiul chestionării dezvoltă atât o gândire convergentă (cum ar fi printre altele,deschiderea mintii către multiple variante de răspuns) dar și divergență, prin dezvoltarea capacitățîi de analiză, sinteză și înțelegere a sensurilor. În plus prin întrebări bine formulate copiii pot ulterior reflecta chiar la propria gândire. Phil Cam , în prezent profesor la Universitatea NSW din Sydney, fost student al lui Matthew Lipman (el însuși un discipol al lui Dewey) chiar a configurat un quadrant al întrebărilor, pe care eu îl folosesc frecvent la lecții, prin care îi putem învață explicit pe copii să pună întrebări de toate felurile, inclusiv deschise. Prin întrebări deschise se definesc acele întrebări ce pot avea mai multe răspunsuri corecte dar si întrebările care au doar un răspuns corect, însă ajungerea la acest răspuns implică folosirea unor criterii care, odată folosite obiectiv, elimină răspunsurile alternative.
Deci, odată ce profesorul a scris aceste întrebări pe tablă sau pe tabletă (proiectandu-le pe ecran), grupul de elevi selectează și grupează în urmă discuțiilor și/sau votare o întrebare generală asupra căreia urmează a se concentra discuția ulterioară.
Apoi, în jurul întrebării generale, copiii pot explora conceptele și pot formula argumente stând în cerc și discutând, respectiv exprimându-și punctul de vedere, fără însă a întrerupe pe cel care vorbește. Statul în cerc e recomandat pentru o mai bune coordonare vizuală, fiecare copil putându-i urmări pe toți ceilalți… văzându-le ochii! La lecțiile noastre,dar și în general atunci când se folosește acest fel de abordare, discuția se încheie cu revenirea la gândurile inițiale la care s-au adăugat comentariile ulterioare. De exemplu, copiii pot avea o foaie îndoită în două în care la început au scris ce știu , sau ce cred sau ce gândesc despre subiectul respectiv (eg. prietenie, echitate, responsabilitate, etc) iar la sfârșit fără să se uite la ce au scris la început, pe cealaltă jumătate scriu ce cred sau ce cred că știu după discuțiile avute. De reținut că materialul/materialele inițiale ce servesc drept stimul reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale lecției de Filosofie pentru copii. Ele îndeamnă indirect și ajută la dezvoltarea capacitățîi cognitive a copiilor de a crea ipoteze și de a formulă întrebări.
În abordarea practică de la clasă ne-am inspirat de la John Dewey și Matthew Lipman, folosind „instrumentele de gândire” ale lui Phil Cam. Phil Cam propune printre alte proiecte și cărți despre filozofie pentru copii, un set de 20 de „unelte” de gândire cu convingerea că toți trebuie să le avem „la dispoziția noastră, dacă vrem să gândim eficient în viața de zi cu zi”. (Phil Cam, „20 Instrumente de gândire ”, p.7). Un alt aspect foarte important pe care l-am învățat de la cei trei educaționisti menționați mai sus este că școala și sala de clasă trebuie să fie tratate că niște comunități, deoarece ele reprezintă pepiniere care formează cetățenii societăților democratice. Astfel, am corelat abilitățile de gândire, pe care le doream dezvoltate la copii, cu un set valori esențiale pentru fiecare cetățeana sau cetățean al unei societăți democratică, valori aliniate cu cele ale școlii.
Am abordat următoarele teme:
Abilități de gândire: formularea de întrebari (două lecțîi), raționament, generalizare, concluzie, explicație, argumentare, analiză, identificarea trăsăturilor comune, clasificarea după criterii.
Valori: corectitudine, echitate, prietenie, respect, fericire, responsabilitate (două lecțîi)
comunitate, echilibru și realizare / succes.
Regulile de discuțîi în clasă, cum ar fi ascultarea și respectarea altor opinii, respectul pentru celălalt, concentrarea pe tema în discuție, vorbirea clară și concisă au fost bine stabilite înainte de program de către profesorul/învățătorul de clasă și reiterate la începutul fiecărei lecțîi.
Am publicat metodă, rezultatele și concluziile micii noastre experiențe în Revista de Filosofie Aplicată de la Cluj (vezi bibliografie)
Acest gen de seminarii, cursuri, lecțîi și activități există și în România. Domnul profesor Marin Bălan de la Universitatea din București care chiar de ziua filosofiei de joi, 21 noiembrie organizează o mulțime de activități la Universitatea din București, doamna Mihaela Frunză de la Universitatea Babeș-Bolyai și dl. Florin lobonț de la Universitatea de Vest din Timișoara pregătesc atât profesori pentru a preda Filosofia pentru copii dar și lucrează efectiv cu copiii având ateliere și seminarii. Nu este deloc întâmplător că în vara, la Cluj, se va organiza Conferință internațională SOPHIA, 2020.
Invitația către cei ce citiți aceste rânduri, și care fie activați în învățământ, fie sînteți părinți (sau ambele!) este să încercați astfel de metode cu elevii și copiii cu care interacționați zilnic. Nu o să va pară rău ….deloc.
La clasa a 8-a, la materia „Perspective Globale” citim acum și dezbatem cartea „Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder.. ..O frumusețe!
Marin Bălan – Curs pentru profesorii din învățământul primar
https://eduvox.ro/curs-pentru-profesorii-din-învățământul-primar-filosofie-pentru-copii/
Mihaela Frunză – articol, “De unde începe filosofia pentru copii?“
https://philpapers.org/rec/FRUDUN
Universitatea de Vest – Program postuniversitar de filosofie pentru copii
https://oldpfc.uvt.ro/programe-postuniversitare/filosofie-pentru-copii/
Articol în Revista de Filosofie Aplicată, Cluj, feb 2018
http://filosofieaplicata.ro/index.php/filap/issue/view/4
Phil Cam – Cărți de Filosofie pentru copii și de Etică
https://documents.acer.org/PhilipCamFlyer_web.pdf
Sănătatea mintală și filosofia pentru copii
https://www.viață-medicală.ro/congrese/sănătatea-mintală-și-filosofia-la-copii-13169
https://www.sapere.org.uk/
SOPHIA Network Conference – Cluj, 11-12 iulie 2020
http://www.sophianetwork.eu/next-meeting/
A Philosopher giving a Lecture at the Orrery, Joseph Wright of Derby, c1763-1765
Reload document 
Open in new tab 
