Înainte de elaborarea noilor programe școlare, este esențial ca Ministerul Educației, împreună cu direcțiile sale specializate și grupurile de experți, să definească în mod clar cadrul general al sistemului de evaluare și formare. Un astfel de demers ar trebui să fie ghidat de valori precum coerența curriculară, respectul față de nevoile elevilor și profesorilor, dar și de transparență și sustenabilitate. În locul improvizației și al schimbărilor fragmentare, e nevoie de o viziune unitară, care să includă pilonii esențiali ai unui bacalaureat echitabil, alinierea între ciclurile de învățare și un sistem de evaluare centrat pe competențe reale.

1. Să se stabilească:

• viziunea și structura bacalaureatului de peste 4 ani.
• câte materii se vor face în clasele XI-XII și la câte vor fi examene la bacalaureat. (studiile spun că 5-6 materii de examen ar fi optim, cu limba maternă obligatorie la toate profilurile; de asemenea cam toate tarile au între 6-10 materii obligatorii)
• dacă va fi doar o programa standard sau două: standard și avansat la fiecare materie

              2. Să se elaboreze standarde de evaluare/descriptori de        performanță pentru toate competențele specifice la clasele V-VIII apoi, în paralel cu scrierea programei, pentru clasele IX-X și apoi XI-XII

3. Să se stabilească verbele ce definesc predarea-învățarea („command terms”) la toate materiile. Scop: încorporarea elementelor de gândire critică și analitică, înțelegerea sensurilor conceptelor și pregătirea pentru examene în mod echitabil
4. Să se elaboreze 2-3 variante reale de pilotare curriculară
5. La științe să se înființeze și/sau să se doteze laboratoarele cu minimum necesar efectuării experimentelor obligatorii și a unora de tip pregatitor/formativ.

Pentru a crea o planificare curriculară națională este important să urmăm o succesiune logică care să răspundă nevoilor educaționale și să asigure coerența și echitatea în procesul de învățare-predare. Iată o posibilă ordine a etapelor, alături de unele explicații/motivații pentru fiecare:

1. Filosofia educațională (rolul școlii în societatea românească contemporană și alegerea paradigmei educaționale)
   Definirea filosofiei educaționale este esențială pentru a stabili cum va funcționa școala în contextul societății românești actuale. Alegerea unei paradigme educaționale (esentialism, progresivism, tradiționalism etc.) sau a unei combinații motivate de valori influențează profund toate celelalte aspecte ale sistemului educațional, inclusiv structura programelor și metodele de predare și evaluare.
2. Competențele ( aliniate cu cele din profilul absolventului de clasa a XII-a/liceu)
   După stabilirea filosofiei educaționale, este necesar să definim competențele esențiale pe care absolventul de liceu trebuie să le dobândească. Aceste competențe vor ghida selecția materiilor – trunchiul comun si cele la alegere, metodele de predare și evaluare. Competențele trebuie să fie corelate cu scopul educațional stabilit în pasul anterior.
3. Care materii ar urma sa fie finalizate cu examen sau nu, pentru fiecare competență sau grupuri de competente
   Din moment ce ce competențele sunt definite, trebuie stabilit ce materii vor contribui la formarea acestora. Este necesar să se decidă dacă fiecare materie va fi evaluată printr-un examen final sau nu, în funcție de relevanța sa în atingerea competențelor. Unele materii vor necesita examene de bacalaureat, în timp ce altele ar putea să fie evaluate continuu prin portofoliu sau teste pe parcursul anului.
4. Câte ore de curs pe zi ar fi necesare (și realiste)           În acest pas se stabilesc resursele și timpul disponibil pentru fiecare materie. Orele de predare trebuie să fie repartizate eficient astfel încât să se asigure o dezvoltare echilibrată a competențelor, ținând cont de numărul total de ore pe care elevii le pot dedica studiului într-o zi.

5. Se pot atinge competențele prin materii independente?
   Este important să analizăm dacă fiecare materie poate contribui în mod independent la dezvoltarea competențelor sau dacă sunt necesare abordări interdisciplinare. Unele competențe pot fi atinse printr-o materie specifică, dar altele necesită o abordare mai largă, care integrează mai multe domenii.
6. Este nevoie de materii interdisciplinare? Pentru ce competențe?
   Dacă se consideră că anumite competențe nu pot fi dezvoltate eficient printr-o singură disciplină, atunci vor trebui introduse materii interdisciplinare. De exemplu, competențele care implică gândirea critică si analitică sau abilități de rezolvare a problemelor ar putea beneficia de pe urma unui curriculum care combină matematica, științele sociale, științele  naturii etc.
7. Gradul de dificultate și echitatea în evaluare
   Este important să stabilim gradul de dificultate al materiei și modul în care acesta va fi cuantificat, astfel încât să se asigure echitatea la stabilirea mediilor finale si/sau admiterea pentru facultate. Materiile cu un grad mai mare de dificultate trebuie să fie echilibrate astfel încât toate materiile care contează pentru diploma de bacalaureat sau pentru admiterea la universitate să aibă un nivel echitabil de evaluare. Această etapă este complicată și necesită rabdare, dar se pot găsi soluții.
8. Ar trebui ca universitățile să anunțe materii obligatorii pentru admiterea la anumite programe?
   Universitățile ar trebui să clarifice din timp ce materii sunt esențiale pentru admiterea  la anumie specializări, pentru a ajuta elevii să se pregătească adecvat. De exemplu, pentru Medicină ar putea fi obligatorii biologia și chimia, iar pentru Inginerie, fizica și matematica avansată.
9. Programele și tipurile de evaluare sa fie concepute astfel încât să se poată urmări dezvoltarea competențelor
   În final, este important să definim programele educaționale și tipurile de evaluare care vor fi folosite pentru a măsura progresul elevilor. Aceste evaluări trebuie să fie corelate cu competențele dorite și să permită o urmărire continuă a dezvoltării acestora.

Această ordine logică ajută la asigurarea unui cadru educațional coerent, în care fiecare decizie curriculară este ghidată de un scop mai larg: dezvoltarea competențelor esențiale pentru viața personală, profesională și socială a elevilor.

1. Ce obiective educaționale ar trebui să încerce școala să atingă? (Definiți obiectivele de învățare adecvate)

2. Cum pot fi selectate experiențele de învățare care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Includeți experiențele de învățare utile)

3. Cum pot fi organizate experiențele de învățare pentru o predare eficientă? (Organizați procesele de învățare pentru a le îmbunătăți efectul)

4. Cum poate fi evaluată eficiența experiențelor de învățare? (Evaluați procesul și regândiți domeniile care nu au fost eficiente)

1. Care este filosofia educației ce stă la baza configurării politicilor si strategiilor pentru educație în viziunea dumneavoastră. Vă rugăm să fiți concret cu nume, terminologii și direcții de acțiune.
2. Care ar fi trei posibile și necesare schimbări ale activității de predare-învățare care ar trebui implementate (și cum) prioritar?
3. Aproximativ cam până la ce dată (lună, an) în toate școlile din Romania se va învăța într-un singur schimb?
4. Ce număr de profesori și când își vor începe treaba, considerați că este necesar să fie angajați pentru a susține efectiv la clasă politicile de integrare a copiilor cu nevoi speciale?
5. Care sunt pașii concreți pe care vi-i asumați pentru depolitizarea inspectoratelor și restructurarea acestor instituții spre folosul elevilor și al profesorilor?
6. Considerați că trebuie acționat cumva pentru a nu mai fi examene cu miza mare (evaluarea naționala din clasa a VIII-a ca mod de selecție a liceului) in timpul învățământului obligatoriu? Daca da, cum? Dacă nu, ce justificare pedagogica-educațională aveți pentru asta?
7. Vi se pare logic să existe un examen pe care să îl poți lua cu notă chiar maximă dar să nu folosească scopului pentru care a fost creat? (eg. Titularizare) Daca da, explicați, Dacă nu, ce se poate face?
8. Considerați că noii profesori de gimnaziu și liceu ar trebui să aibă două calificări? Dacă da, până când va deveni asta o obligație. Dacă nu, ce ne facem cu situația când Romania se confruntă cu criza de profesori (în special științe și matematică)?
9. Ce planuri concrete aveți pentru a îmbunătăți relația dintre părinți și profesori pe principii de respect reciproc?
10. Colaborarea între profesori este una dintre cele mai eficiente strategii (cu zeci de studii și meta studii și cărți ce demonstrează asta) de îmbunătățire atât a rezultatelor elevilor cât și a dezvoltării profesionale a profesorilor. Cum veți încerca, concret, să adresați această problemă când în Romania majoritatea profesorilor nu stau în școală decât atâta timp cât au ore?