Recent a apărut studiul: “ Învăţarea: Să se realizeze promisiunea educaţiei”, produs de Banca Mondială
Studiul ce se întinde pe 240 de pagini are o introducere scrisă de Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, sud-coreean, provenit deci dintr-o ţară cu progrese incontestabile în ultimii 30-40 de ani, atât în educaţie cât şi în dezvoltare economică.

Deaoarece nu am remarcat nici o discuţie sau analiză serioasă a acestui studiu internaţional riguros în presa din România sau în programele diverselor conferinţe la fel cum nu am observat nici dezbateri în urma studiului publicat acum câteva luni, realizat de OECD-UNESCO, despre situaţia sistemului educaţional din România cu precădere a modului în care se fac şi sunt corelate evaluările elevilor a profesorilor şi a şcolilor, m-am gândit că poate sunt persoane interesate care fie nu ştiu de aceste studii fie că nu au cu cine să le discute.
Să nu fie oare interes? Dacă ministerul este ocupat cu manualele şi alte aspecte administrative ale sistemului, poate cei din diversele organizaţii cu profil educaţional sau simpli profesori ca mine să deschidă discuţii după aceste analize urmate de discuţii ce ar putea duce la căderea de acord asupra problemelor reale ale învăţământului şi la colaborarea pentru găsirea unor soluţii.

Studiul poate fi găsit la adresa:
http://www.worldbank.org/en/publication/wdr2018
şi poate fi descărcat în limbile engleză, franceză şi spaniolă.

El cuprinde 4 capitole mari: Promisiunea educaţiei, Criza învăţării, Inovaţii şi dovezi ale învăţării şi Făcând sistemele să lucreze pentru învăţarea la scară mare.
Studiul are un fel de scurt ”sumar introductiv” ce arată astfel:
Principalele mesaje
• Şcolarizarea nu este acelaşi lucru cu învăţarea
• Şcolarizarea fără învăţare este nu doar o oportunitate pierdută ci un act de injustiţie
• Nu este nimic inevitabil despre învăţare în ţările cu venituri medii şi mici
Cele trei dimensiuni ale crizei învăţării:
• Prima dimensiune a crizei este reprezentată de însăşi obiectivele de învăţare
• Cea de-a două dimensiune este dată ce cauzele imediate: Copiii vin la şcoală nepregătiţi pentru învăţare sau adesea, profesorilor le lipsesc aptitudinile şi motivaţia pentru a preda eficient
• A treia cauza fiind: managementul slab ce afecteaza calitatea învăţământului
Cele trei direcţii de politici educaţionale care ar trebui aplicate pentru a contribui la rezolvarea crizei:
• Evaluaţi învăţarea, făcând din ea un ţel serios.
• Acţionaţi pe bază de date şi dovezi pentru a face şcolile un loc unde se învaţă.
• Aliniaţi acţiunile factorilor de răspundere cu toţi cei ce ce joacă un rol important în educaţie pentru crearea unui sistem funcţionabil.