Cât de frumos gândesc copiii!

Am avut astăzi o nouă lecție, împreună cu o colegă învățătoare, la clasa a treia, lecție dintr-un proiect mai larg, despre care o să mai scriu, de “predare” a valorilor și a gândirii critice prin metodele filosofiei pentru copii.

A fost o așa o încântare încât m-am gândit să împărtășesc acest gen de experiență.

Scopul acestei lecții de 50 minute a fost ca elevii să înceapă să învețe diferența dintre întrebările simple, factuale și cele deschise, care dau naștere la discuții (“filosofice”) în contextul sau sub pretextul relației dintre bogăție, sărăcie și fericire.

Planul lecției a fost următorul:

1. Prezentarea unui stimul (în acest caz o fotografie bogăție-sărăcie)
2. Stând jos în fața ecranului, elevii urmează timp de 5-6 minute o activitate de genul Vezi-Gândeșți-Te întrebi, formulând astfel câte o întrebare la care și-ar dori să afle un răspuns. Odată formulate aceste întrebări elevii le scriu pe o foaie de hârtie ce este împărțită în două, cea de-a două parte urmând să fie completată la sfârșitul lecției.
3. Noi pregătisem 4 întrebări deschise pe care acum le punem în 4 colțuri ale clasei sau pe 4 pereți (cum ar fi: Poți fi și sărac și bogat în același timp? Este important să fii bogat pentru a avea prieteni? ) Se poate chiar cu intrebarile create de ei.
4. Copiii votează “cu picioarele” pentru una dintre cele 4 întrebări care li se pare cea mai interesantă de discutat, adica se duc in clasa acolo unde este intrebarea preferata.
5. În cele 4 grupuri mici formate ei împărtășesc unul altuia de ce au ales întrebarea respectivă și ce fel de răspuns ar avea
6. Din nou cu toată clasa, stând pe scaune în cerc, se discuta întrebarea care a avut cele mai multe “voturi”
7. În cadrul discuției copiii pot adăuga comentariile lor și pot veni cu întrebări noi. Se respectă regulile deja cunoscute: vorbim pe rând, nu întrerupem, așteptăm să termine celălalt de vorbit.
8. După 10-15 minute, învățătoarea întreabă dacă le-au plăcut întrebările alese și de ce. Răspunsul a fost că le-au plăcut discuțiile și asta s-a datorat întrebărilor deschise
9. Li se proiectează din nou imaginea inițială și pe aceeași foaie de la început (îndoită în două fără a vedea ce au spus inițial) ei scriu o nouă întrebare, de această dată cât mai deschisă, în stilul celor discutate.
10. Fiecare copil își citește întrebarea după care urmează 2-3 minute de concluzii, discuții despre ce au învățat din această lecție.

Frumusețea lecției (am și filmat-o, o vom edita și o vom alătura celorlalte pe care le-am făcut și o să le mai facem) a fost implicarea în discuții, profunzimea comentariilor și abilitatea copiilor de a gândi singuri, neinhibati și ne”alterați”.  În plus, ne-a impresionat umanismul lor.

Mai precis, altruismul și compasiunea. Fără excepție, au concluzionat că bogăția nu este reprezentată de bani ci de prieteni.

Ești bogat atunci când nu te simți singur.

Iată și câteva dintre gândurile sau comentariile lor de-a lungul lecției. Vă reamintesc că sunt copii de clasa a treia ne-selectați academic.

“ Dacă ești bogat, te plictisești căci ai de toate și nu-ti mai dorești nimic, deci nu poți fericit”

“Dacă ești bogat nu ești fericit căci vezi că alții sunt săraci și nu au”

“Eu sunt bogat însă nici nu-mi dau seama, însă dacă n-am prieteni nu sunt fericit“

„Poți fi și sărac și bogat în același timp, bogat în bani și sărac în prieteni”

Deci gândul acestei zilei ar fi că nu este niciodată prea devreme să-i învățăm pe ai nostri copii și elevi să gândească, că noi profesorii și învățătorii putem avea influențe formative uriașe și este datoria (care ar fi de dorit să vină și cu plăcerea) noastră să formăm în copii deprinderi de gândire și de etică ce le vor fi de folos pentru toată viață. Se poate, iar satisfacțiile și implicațiile atât pentru ei cât și pentru societate nu pot fi decât benefice.